 anni_rebellaFan RBDDin: where's always sunshine'
Postari: 480
|
|
mersi :*
Cap 5: Mistakes.
Mă uitam la el cu o privire dezaprobatoare. Oare ce vrea? Mai nou şi un homeless arată mai bine. Aşteptam curioasă explicaţia. Are să-mi deie demisia? Sau a fost afară şi l-au atacat ceva câini? Nu văd urme de sânge, deci cred că nu e nevoie să sun la urgenţă.
-Nu vrei să ieşim undeva?
Mda, la urgenţă sau la cel mai apropiat stilist. Era ora 10. Ce să zic? Cred că mă duc. Deşi cred că am să regret. Sincer, de data asta o să fiu dură cu el. Nu am să-l las să iasă aşa din casă. Şi nu mergem oriunde ar vrea el. Simplu de înţeles, nu?
-Aşa îmbrăcat vrei să mergi undeva?întrebam, de data asta amuzată, cum obişnuia el.
Se uita la mine cu o expresie care sugera un da perfect. Da, al dracului.
-Dacă plecăm nu te las să ieşi în halul ăsta din casă. Oricum, eu nu îmi permit aşa ceva, îi turnam să se observe cât de caraghios era de fapt.
Îşi împreua sprâncenele, iar eu mă ridicam, mă duceam până la el şi îl ciufuleam. Are părul ciudat de mătăsos. Oare ce şampon foloseşte? Sincer, nu cred că acesta îmi este cea mai mare problemă. Îşi închidea ochii, apoi râdea.
-A, deci nu-ţi permiţi aşa ceva? Bine, atunci nu plecăm nicăieri. Deşi, aş vrea să te văd îmbătată, de simplă curiozitate.
De ce? Să se amuze şi mai mult sau să profite de ocazie?
-Unde vrei să plecăm?întrebam drastic de serioasă.
-M-am gândit să ieşim în Aura.
Ca un dicţionar care vorbeşte, am auzit vocile prin capul meu: Aura, topul celor mai bune şi exclusive cluburi, etc. Nu, de data asta aş prefera un bar plin de fum de ţigară şi whisky. Sau nu? Ba da!
-Eu nu mă duc acolo. Cea mai apropiată crâşmă e locul perfect. Nu vreau să mă îmbrac la patru ace, dar nici chiar aşa nu m-aş duce cum te-ai îmbrăcat tu, spuneam zâmbind, apoi mă duceam să-mi scotocesc ceva blugi şi un tricou prin valiză.
-Bine, fie. Dar blugii rămân, spunea pe un ton victorios.
-Naiba, ia blugi, dar nu din ăştia. Unii care sunt în stare mai bună.
-Nu am, spuse repede, dar ştiam că minţea.
-Să-ţi dau împrumut?spuneam, ţinând în mâini o pereche simplă, puţin largă, cu nişte imprimeuri florale mici de tot la buzunare.
-Ce ai cu blugii mei?întreba supărat.
-Nimic, spuneam eu dând din umeri. Sunt doar de prost gust.
Mi-a trecut o idee trăsnită prin cap, cum să-l înnebunesc un pic. Mi-am dat jos pantalonii cu care stăteam în pat în faţa lui. La început am crezut că o să par caraghioasă, dar încetul cu încetul mi-am dat seama că nu e aşa. El se uita la mine, nicidecum să se întoarcă, cum ar face un om normal. Normal, baiatul asta e orice, numai normal nu. Oare o să vină să mă sărute? Sau cel puţin va avea o tentativă? Ochii deja îi sclipesc. Săracul, mai mult oricum nu am să-l las să facă.
-Bine, mă duc să caut ceva pantaloni, spunea pe un ton confuz.
Săracul, nu a rezistat prea mult. Probabil se gândea că o să-mi dau şi tricoul jos şi o să fiu fără sutien. Aproape că m-a apucat râsul când mă gândeam la asta. Am pornit apoi, pe jos, probabil spre un bar. El ştia unde mergeam, eu nu.
Am ajuns foarte repede la intrarea unui bar afumat. Robert parcă cunoştea barmanul, deoarece vorbeau un pic. Mă aşezasem apoi în faţa barmanului, şi comandam whisky, iar Rob coniac.
Ne amuzam pe orice, după al patrulea pahar. Eu eram ameţită deja, el nu prea. Apoi am hotărât să nu mai beau whisky, ci vodcă cu lămâie. Barmanul se uita sceptic la mine, dar m-a servit. Am băut cu mult mai mult decăt Robert, sau decât mi-aş fi imaginat că pot să beau. Pe la ora două seara trebuia să plecăm, deoarece noi am fost ultimii care am stat acolo până când barmanul s-a săturat şi a vrut să plece.
Mergeam braţ la braţ până la el acasă, deoarece altfel eu aş fi căzut de cel puţin patru ori, deşi barul era doar cu două colţuri mai încolo.
Sincer, când am ajuns acasă doat atât ţin minte că ne-am sărutat pe canapea, apoi că mă dezbrăca şi ne-am culcat. Şi asta mi s-a făcut clar doar dimineaţa, când ne-am trezit fără haine, şi un prezervativ pe jos.
Mi s-a făcut scârbă pe moment. Doamne, ce am făcut? Şi ce o să creadă Robert? Că sunt o uşuratică? Mi-a venit să plâng, că nu-mi amintesc de ce am făcut, nici măcar un flashback nu am. Când s.a trezit, s-a uitat vinovat la mine. Da, şi el era de vină, dar nu chiar atât cât eu eram.
M-am dus în baie, cu cearşaful pe mine, şi mi-am luat pe mine ceva haine, pe care tocmai le găsisem. Eram mahmurită şi mă simţeam ruşinată şi vinovată. Dacă el ar vrea să continuie relaţia asta atunci totul ar fi în regulă, dar dacă nu, posibil îmi voi da demisia.
M-am întors în cameră iar el stătea pe marginea patului. Zâmbea, şi-mi făcea semn să mă duc lângă el. M-am aşezat, iar el m-a sărutat.
-Scuze, ieri cred că ne-am grăbit un pic, nu?întreba îngrijorat, dar vesel.
-Aşa e, de fapt cred că eu eram de vină, spuneam sec.
-Amândoi, mă corecta el. Eu zic că ar fi bine să... ăăă, contiunuăm?
Nu ştiam exact la ce se referă, dar nici nu mă interesa. Cineva bătea la uşă. M-am oferit să o deschid eu, care, pe urmă s-a dovedit a fi o prostie, deoarece am dat în pragul uşii de o fată blodă, înaltă şi slabă, care tocmai îl căuta pe Robert.
_______________________________________
We always adore the ones who ignore us, and always ingore the ones who adore us!  But I am 
|
|
